Mi-ai fost, îmi eşti…
Mi-ai fost plinire, început
Şi leagăn fragede-i pruncii,
Mi-ai fost tot ce-ai putea să-mi fii,
Zidire-n care m-am născut!
A lumii jumătate eşti,
Regină peste univers,
Zeiţă, muză pentru vers
Şi zână bună când zâmbeşti.
Eşti bucuria zorilor
Şi primăvara mea de vis,
O poartă către paradis
În curcubeul florilor!
Mi-ai fost nisipul de sub cer
În zorii primilor mei paşi;
Iubita mea cu ochi gingaşi
A nopţilor suav mister!
Eşti fiinţa cea mai dragă,
Ploaie şi înger pe pământ,
O frunză purtată de vânt,
Freamăt şi gură de fragă.
Mi-ai fost lumină şi mamă,
Iubită şi dragoste-mi eşti,
Minune din cărţi de poveşti,
Gând şi amintire-n ramă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu