Relaţia soacră-noră

Relaţia soacră-noră este, de cele mai multe ori, una de compromis: nu se iubesc, dar se tolereaza reciproc. Mai există şi cazuri în care ea, nora, ştie să se facă plăcuta, chiar dacă soacra este cea mai acra poamă posibilă. Dar cel mai bine este atunci când nora realizeaza ca s-ar putea sa fie, intr-o buna zi, in rolul soacrei. Deci, cand nu vrei să-ţi crească soacra copilul, foarte bine, dar nici să nu ai pretenţii, mai târziu. Toate se platesc pe lumea asta. Mai ales că soacra poate nici nu-şi doreşte sa fie bona la nora-n casa, să-şi asume o asa răspundere şi, în schimb, să se aleagă cu suture şi reproşuri.

Lumina!

Lumina nu se aprinde decat pentru cei ce vad, nu pentru orbi. Mihai Eminescu

Concediul!

O conducere...

O conducere în trei nu funcționează decât atunci când unul dintre membri este bolnav, iar altul este în concediu. Hendrik Willem van Loon

Pentru a reuşi!

Pentru a reusi nu este suficient sa fii stupid, trebuie sa ai si bune maniere. Voltaire

COPIII ÎNVAŢĂ CEEA CE TRĂIESC!

Dacă un copil e crescut cu CRITICĂ, el învaţă să CONDAMNE.

Dacă un copil e crescut cu OSTILITATE, el învaţă că se află într-o LUPTĂ.

Dacă un copil e crescut cu FRICĂ, el învaţă să se TEAMĂ.

Dacă un copil e crescut cu MILĂ, el învaţă să trăiască cu PĂRERE DE RĂU.

Dacă un copil e crescut cu TEAMA DE RIDICOL, el învaţă să fie TIMID.

Dacă un copil e crescut cu GELOZIE, el învaţă să simtă INVIDIA.

Dacă un copil e crescut cu RUŞINE, el învaţă să se simtă VINOVAT.

Dacă un copil e crescut cu ÎNCURAJĂRI, el învaţă să aibă ÎNCREDERE.

Dacă un copil e crescut cu LAUDE, el învaţă să ce înseamnă APRECIEREA.

Dacă un copil e crescut cu TOLERANŢĂ, el învaţă ce înseamnă IUBIREA.

Dacă un copil e crescut SĂ ÎMPARTĂ, cu ceilalţi, el învaţă ce înseamnă GENEROZITATEA.

Dacă un copil e crescut cu ONESTITATE, el învaţă ce înseamnă ADEVĂRUL.

Dacă un copil e crescut cu CORECTITUDINE, el învaţă ce înseamnă DREPTATEA.

Dacă un copil e crescut cu BUNĂTATE, el învaţă ce înseamnă RESPECTUL.

Importanta prezentei copacilor in mediul in care traim-patru motive pentru care trebuie sa-i plantam

Simpla activitate de a privi copacii sau de a ne relaxa intre ei ne da o senzatie de calm, impacare, liniste si destindere, aceste plante sunt si un bun loc de intalnire si ne ajuta sa ne amintim cu drag de vremurile copilariei sau de alte evenimente importante, longevitatea lor fiind martora a numeroase momente unice din viata noastra. Sentimentul este automat unul de armonie si un lucru stim sigur: daca vrem sa ne reamintim clipe deosebite din trecut, copacii spectatori vor fi primii care ne vor oferi cadrul adecvat pentru a le retrai.

 Calitatea exceptionala a arborilor de a ne face sa ne simtim integrati intr-o comunitate careia ii pasa de mediul inconjurator si care se preocupa de frumusetea peisagistica rurala si urbana?

 

Ei schimba radical mediul in care traim prin moderarea temperaturii si racorirea zonelor calde, imbunatatirea calitatii aerului, conservarea si recircularea apei, prin retinerea acesteia si infranarea inundatiilor, dar si prin adapostirea animalelor salbatice, ferindu-le de vant si ploaie.
Vara, copacii tempereaza caldura, daruindu-ne racoare, moderand efectelor vantului, soarelui, ale ploii si ale luminii puternice. Iarna, in schimb, soarele reuseste sa ne incalzeasca, deoarece majoritatea copacilor isi pierd frunzele si permit razelor de soare sa ne mangaie.

 

Datorita arborilor, se imbunatateste constant calitatea aerului, frunzele acestora filtrand aerul si indepartand praful si alte particule, prin absorbtia dioxidului de carbon. Pentru a forma carbohidratii necesari functiilor vitale, copacii mai absorb din aer si alte substante nocive precum ozon, monoxid de carbon si dioxid de sulf, proces in urma caruia se emana esentialul oxigen. In mod cert, prezenta copacilor in mediul ambient restaureaza echilibrul acestuia, viata plantelor si animalelor, precum si intreaga activitate a naturii.
O economie sesizabila