vineri, 19 iunie 2015
De ce bărbaţii sunt atraşi mai mult de femeile „scorpii”
1.Femeile „scorpii” ştiu să se facă respectate,
Genul de femeie scorpie nu se lasă afectată de dramele partenerului ei. Femeia bună îşi face prea multe griji atunci când bărbatul este abătut şi pierde o mulţime de timp, încercând să descopere ce gândeşte în momentul cela şi dacă nu cumva supărarea lui are legătură cu ea. Femeia scorpie îi transmite bărbatului morocănos că e cazul să îşi rezolve problemele fără să îşi verse oful pe ea.
2.Femeile „scorpii” fac numai ce vor şi provoacă bărbaţii
Femeile bune vor să fie pe placul iubitului aşa că de multe ori fac tot felul de compromisuri, inclusiv în plan sexual. Se ştie însă că bărbaţii îşi doresc ce nu pot avea şi de aici tipele drăguţe încep să piardă teren în favoarea celor răutăcioase. Comportamentele care caută aprobarea cuiva nu sunt chiar atât de sexy în ochii bărbaţilor, căci ei au nevoie de o provocare.
3.Femeile „scorpii” ştiu cum să devină dorite
O femeie bună se va axa mereu pe cum să se facă plăcută, în timp ce femeia scorpie îşi pune întrebarea dacă el este cea mai bună opţiune pentru ea! În secunda în care renunţi să mai acorzi atenţie impresiei pe care i-o laşi şi începi să-l tratezi ca şi cum nu ştii dacă să-l păstrezi sau nu lângă tine, el îşi va schimba atitudinea şi va începe vânătoarea.
4.Femeile „scorpii” sunt imprevizibile
Dacă o femeie bună obişnuieşte să-i dea raportul iubitului sperând că aşa îi câştigă încrederea, femeia scorpie nu încearcă să pară atât de transparentă în ochii partenerului. Rezultatul? Bărbatul respectiv este intrigat şi face tot posibilul să descopere mai multe, deci este atras ca un magnet de femeia „scorpie”. Femeia bună distruge această atracţie pentru că face relaţie prea previzibila
Genul de femeie scorpie nu se lasă afectată de dramele partenerului ei. Femeia bună îşi face prea multe griji atunci când bărbatul este abătut şi pierde o mulţime de timp, încercând să descopere ce gândeşte în momentul cela şi dacă nu cumva supărarea lui are legătură cu ea. Femeia scorpie îi transmite bărbatului morocănos că e cazul să îşi rezolve problemele fără să îşi verse oful pe ea.
2.Femeile „scorpii” fac numai ce vor şi provoacă bărbaţii
Femeile bune vor să fie pe placul iubitului aşa că de multe ori fac tot felul de compromisuri, inclusiv în plan sexual. Se ştie însă că bărbaţii îşi doresc ce nu pot avea şi de aici tipele drăguţe încep să piardă teren în favoarea celor răutăcioase. Comportamentele care caută aprobarea cuiva nu sunt chiar atât de sexy în ochii bărbaţilor, căci ei au nevoie de o provocare.
3.Femeile „scorpii” ştiu cum să devină dorite
O femeie bună se va axa mereu pe cum să se facă plăcută, în timp ce femeia scorpie îşi pune întrebarea dacă el este cea mai bună opţiune pentru ea! În secunda în care renunţi să mai acorzi atenţie impresiei pe care i-o laşi şi începi să-l tratezi ca şi cum nu ştii dacă să-l păstrezi sau nu lângă tine, el îşi va schimba atitudinea şi va începe vânătoarea.
4.Femeile „scorpii” sunt imprevizibile
Dacă o femeie bună obişnuieşte să-i dea raportul iubitului sperând că aşa îi câştigă încrederea, femeia scorpie nu încearcă să pară atât de transparentă în ochii partenerului. Rezultatul? Bărbatul respectiv este intrigat şi face tot posibilul să descopere mai multe, deci este atras ca un magnet de femeia „scorpie”. Femeia bună distruge această atracţie pentru că face relaţie prea previzibila
vineri, 5 iunie 2015
Pauză binemeritată de nepăsare
Oamenii care mă dezamăgesc constant creează distanțe între sufletul
meu și sufletul lor, distanțe pe care nici măcar nu vreau să le mai
parcurg. M-au obosit cumplit încercările de a rămâne aproape de oamenii
care intenționat sau nu m-au rănit, nu m-au apreciat ori mi-au tulburat
liniștea interioară.Nu mai sunt dispusă să irosesc nici măcar o lacrimă pentru oamenii care se pierd. Nu-mi mai îngădui să mă irosesc.
Am obosit, mă înțelegi? Resimt în fiecare celulă presiunea, stresul și străduința de a satisface nevoile celor din jurul meu. Pentru că așa am fost eu crescută, știi? Să ascult, să respect, să-mi pese, să am grijă ce impresie fac despre mine. Ei bine, acum nu-mi mai pasă ce părere au ceilalți despre mine, dacă văd ce văd și eu în oglindă sau dacă îmi văd un corn în frunte, dacă sunt de acord cu ce cred, ce simt ori ce fac. Nu mă mai interesează. Pur și simplu. Și nu mai lupt să păstrez pe nimeni în viața mea. M-am convins că pentru oamenii care te vor nu trebuie să duci nici o luptă. Ei sunt acolo. Sau nu. Uneori, ești doar tu. Și e ok. E ok ca uneori să nu-ți mai pese, să nu te mai doară. E ok să spui că nu-ți convine, că te-ai săturat, că nu mai vrei. Da, e ok.
Ar trebui să încerci și tu. Mă gândesc că o pauză de nepăsare e exact ce-ți trebuie!
Iustina Dinulescu
De câte ori...
De câte ori îți piere zâmbetul, de atâtea ori trebuie să înveți să zâmbești din nou.De câte ori pierzi pe cineva, de atâtea ori trebuie umpli golul care rămâne.
De câte ori cineva îți trădează încrederea, de atâtea ori trebuie să înveți să crezi din nou.
Femeile își vând ieftin sufletul
Uneori, îl dăruiesc și gratis. Își dăruiesc sufletul, visele, trupul
unor bărbați nepotriviți, care nu au îngrijit niciodată sufletul unei
femei și care au considerat că trupul e o simplă jucărie la care pot
renunța oricând se plictisesc.
Naive, ele au crezut că dăruind totul vor primi totul, că sufletul le va fi ținut în palme, nu călcat în picioare și că trupul le va fi mângâiat și iubit, nu pângărit și nu considerat un obiect. Au iubit, au sperat, au visat. Au făcut planuri. S-au vândut ieftin, crezând că altfel nu vor fi văzute, acceptate și iubite.
Probabil că în această situație nu există victime și nici vinovați, ci doar incapacitatea noastră, a tuturor, femei și bărbați, de a ne iubi cu sufletul și de a ne respecta sentimentele. Atunci când nu există reciprocitate din partea celuilalt, noi, femeile, ne agățăm de cel mai subțire fir care ne leagă doar pentru a nu ne rupe complet de acel cineva fără de care avem falsa impresie că viața nu mai poate fi la fel de frumoasă. Acceptăm puținul care ni se oferă, ne închidem rațiunea în cel mai uitat colț al minții, iar demnitatea o pierdem pe undeva pe drum. În acel moment de cumpănă, cel mai adesea, ne pierdem chiar pe noi înșine. Pentru că ne-am vândut. Ieftin. Și sufletul, și visele, și trupul. Iar cei care le-au primit nu au știut ce să facă cu ele. Poate că nu le-au trebuit, poate că nu și le-au dorit, poate că nu au fost pregătiți; căci ei, bărbații, nu pot respinge o femeie pe care nu o pot iubi. În schimb, continuă să îi alimenteze prin cuvinte mieroase speranța că într-o zi vor putea. Dar uneori, acea zi nu sosește niciodată și tu, femeia care și-a vândut totul, ai rămas la răscruce de drumuri, cu sufletul zdrențe, cu un trup folosit și fără nici un vis.
Acela este momentul în care îți dai seama că valorai infinit mai mult și tot atunci pornești pe un nou drum, adunându-ți rușinată toată demnitatea pe care o mai ai, cu promisiunea că următorul bărbat din viața ta va trebui să-ți câștige sufletul, visele și trupul, pentru că tu nu mai ești dispusă să le dăruiești ieftin.
Iustina Ţalea
Naive, ele au crezut că dăruind totul vor primi totul, că sufletul le va fi ținut în palme, nu călcat în picioare și că trupul le va fi mângâiat și iubit, nu pângărit și nu considerat un obiect. Au iubit, au sperat, au visat. Au făcut planuri. S-au vândut ieftin, crezând că altfel nu vor fi văzute, acceptate și iubite.
Probabil că în această situație nu există victime și nici vinovați, ci doar incapacitatea noastră, a tuturor, femei și bărbați, de a ne iubi cu sufletul și de a ne respecta sentimentele. Atunci când nu există reciprocitate din partea celuilalt, noi, femeile, ne agățăm de cel mai subțire fir care ne leagă doar pentru a nu ne rupe complet de acel cineva fără de care avem falsa impresie că viața nu mai poate fi la fel de frumoasă. Acceptăm puținul care ni se oferă, ne închidem rațiunea în cel mai uitat colț al minții, iar demnitatea o pierdem pe undeva pe drum. În acel moment de cumpănă, cel mai adesea, ne pierdem chiar pe noi înșine. Pentru că ne-am vândut. Ieftin. Și sufletul, și visele, și trupul. Iar cei care le-au primit nu au știut ce să facă cu ele. Poate că nu le-au trebuit, poate că nu și le-au dorit, poate că nu au fost pregătiți; căci ei, bărbații, nu pot respinge o femeie pe care nu o pot iubi. În schimb, continuă să îi alimenteze prin cuvinte mieroase speranța că într-o zi vor putea. Dar uneori, acea zi nu sosește niciodată și tu, femeia care și-a vândut totul, ai rămas la răscruce de drumuri, cu sufletul zdrențe, cu un trup folosit și fără nici un vis.
Acela este momentul în care îți dai seama că valorai infinit mai mult și tot atunci pornești pe un nou drum, adunându-ți rușinată toată demnitatea pe care o mai ai, cu promisiunea că următorul bărbat din viața ta va trebui să-ți câștige sufletul, visele și trupul, pentru că tu nu mai ești dispusă să le dăruiești ieftin.
Iustina Ţalea
Abonați-vă la:
Postări (Atom)